Uncanny Order

O ordine stranie care se instaurează în mod spontan și pe care o numim sincronicitate este leit-motivul proiectului Uncanny Order. Fie ca vorbim de populații de insecte pulsând vizual sau sonor la unison, de trilioane de atomi care emit fotoni cu aceeasi frecventă, de celulele cardiace din inimile noastre sau de comportamente sociale de grup, natura pare să aibă o tendință către această ordine. Uncanny Order este un proiect de cercetare artistică concentrat pe procesul de prelucrare în timp real a datelor pentru a crea lucrări artistice vizuale și interactive, oferind participanților posibilitatea de a asista la apariția tiparelor și de a explora dinamica complexă a haosului.

Teoria haosului reprezintă un domeniu de cercetare al sistemelor dinamice nelineare care este larg cunoscut și adesea înțeles în imaginarul colectiv ca o teorie deterministă, caracterizată prin paradoxuri și recursivitate. Această teorie are o multitudine de aplicații care stau la baza tehnologiilor cu care interacționăm în prezent, precum interfețele om-computer și mediul digital. Haosul descrie atât structuri complexe și principii ale lumii naturale cât și modele matematice care se referă la dinamica sistemelor iterative nelineare și care sunt fundamentale pentru reprezentările vizibile, imaginea generativă și sunetul generativ. Chiar dacă haosul este adesea descris ca fiind „aleatoriu”, acesta este în realitate supus unor reguli matematice stricte, care derivă din ecuații.

Echipa de artiști formată din Floriama Candea, Claudia Chiriță și Cătălin Crețu, împreună cu programatorul Cristian Bălaș și cercetătorii Marian Zamfirescu și Ionuț Andrei Relu, se concentrează asupra unor modele matematice ale sistemelor dinamice care stau la baza fenomenelor naturale, biologice și fizice. Aceștia creează instalații artistice bazate pe aceste modele, oferind publicului ghidajul necesar pentru a interacționa cu obiecte care includ dispozitive electronice ce folosesc algoritmi de randomizare și optimizare combinatorie, în scopul de a recrea situații de sincronie. Prin prezența și interacțiunea cu aceste instalații, publicul devine parte activă în provocarea unor perturbări ale condițiilor inițiale, determinând schimbări în comportamentul lucrărilor de artă permițându-le să urmeze căi neașteptate și imprevizibile.