Becoming BLUE. Despre imaginea afect și spațiul culoare

Vă invităm 𝐣𝐨𝐢, 𝟏𝟏 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 | 𝟏𝟖:𝟎𝟎 la o discuție cu 𝐑𝐚𝐥𝐮𝐜𝐚 𝐎𝐚𝐧𝐜𝐞𝐚 despre recontextualizarea filmului experimental 𝐁𝐥𝐮𝐞 al artistului 𝐃𝐞𝐫𝐞𝐤 𝐉𝐚𝐫𝐦𝐚𝐧 și despre modul în care imaginile afect și culorile influențează structura discursului artistic. 

După ani de pandemie și de înfruntări geo-politice declanșate de invazia Rusiei în Ucraina sau de conflictul din Gaza, scena artei reacționează: evenimentele expoziționale majore se delimitează de imperativele antropo- sau euro- centriste, de tezele iluministe sau pozitiviste. Apare o nevoie de reconectare la afect și culoare, operațiune care nu este însă nici simplă, nici automat hedonică. În era prefixelor post, această întoarcere nu mai poate fi redusă la o simplă transfuzie de optimism ori la o romanțioasă refugiere în natură. Culoarea se întoarce în toată complexitatea sa, ca lungime de undă, pigment sau afect ce cuprinde un întreg spectru de frici și angoase dar și putere cathartică a artei de a îngloba și depăși toate acestea.

În acest sens, recontextualizarea cunoscutului film experimental 𝐁𝐥𝐮𝐞 (Derek Jarman, 1993) la galeria 𝐌𝐄𝐓𝐀 𝐒𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 din Timișoara demonstrează exemplar preeminența afectelor și a culorilor pe scena internațională a artei. Plecând de la Blue, vom analiza modul în care afectele și culorile influențează structura discursului artistic. Detașându-ne de clișeizările reducționiste în care roșul, albastrul sau portocaliul au devenit simple coduri de caniculă, pandemie sau furtună, vom chestiona modul în care arta vizuală lucrează cu imagini afect și „spații oarecare” calitative, nemăsurabile în metri ci mai curând în emoție și culoare (Deleuze). Vom relua definiția baudelairiană, potrivit căreia poezia și pictura exprimă același lucru pe care îl exprimă confuz emoțiile, strigătele, lacrimile, sărutările, mângâierile. Ne vom întreba ce presupune actul vederii? Care este relația dintre lucrul văzut și ochiul care vede? Vom adera la ideile lui Merleau-Ponty, fenomenologul percepției și al corpului, care afirma în acest sens că invizibila bogăție și adâncime a vizibilului este mult mai bine captată de culorile artistului decât de „filosofia ce pictează în alb și negru”.

BIO 

𝐑𝐚𝐥𝐮𝐜𝐚 𝐎𝐚𝐧𝐜𝐞𝐚 (Nestor) este lector la Universitatea Națională de Arte din București unde predă estetică și artă media, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA) și European Network for Cinema and Media Studies (NECS). Profilul său interdisciplinar include o licență în filosofia culturii și una în computere, un masterat în arte vizuale și un doctorat în teorie media, centrat pe investigarea noilor și vechilor categorii estetice care circumscriu fotografia, filmul și arta digitală cât și pe relația dintre noile tehnologii și arta contemporană. Ea este, de asemenea, curator independent și autor de texte pentru publicații culturale și academice ca: Praesens, Camera Austria, Ekphrasis, Eikon, Vremea, Scena9, Zeppelin, Revista ARTA, Revista de Filosofie, Annals of the University of Bucharest.