COLUMBIADA | Silvia Moldovan

𝐂𝐨𝐥𝐮𝐦𝐛𝐢𝐚𝐝𝐚 oferă o soluție estetică și etică pentru a păstra o populație sănătoasă de porumbei, într-un număr relativ redus, prin exemplul porumbarelor contraceptive. Oferă posibilitatea de a privi de aproape porumbeii, înspre o mai bună înțelegere a lor ca indivizi, cu trăsături fizice și comportamentale distinctive.

Columbiada oferă un exercițiu de a ne asuma o altă relație cu o specie căreia îi datorăm conviețuirea. De asemenea, e un exercițiu de asumare și învățare important, din multele necesare, pentru relația noastră, mai largă, cu natura. Am acaparat toate spațiile de existență ale celorlalte specii, având adesea ca model de interacțiune exterminarea. E timpul să încercăm coabitarea cu comunitățile celorlalte specii animale, care chiar prin desfășurarea propriilor vieți contribuie la posibilitatea existenței noastre.

 

”Încă din 2013 schițasem câteva modele de adăposturi pentru porumbei, cărora le ziceam turnuri și cutii (Pigeon Towers – silviamoldovan.art). Nu auzisem încă de conceptul porumbar contraceptiv, care a început să fie practicat în Franța din 1995, iar în Germania din 1997. În câțiva ani în care am îngrijit mii de porumbei comunitari, găsiți bolnavi, răniți, otrăviți, pui orfani, pui aruncați de oameni din clădiri, am ajuns să înțeleg dificultățile și nevoile porumbeilor și să caut soluții pentru a le îmbunătății traiul în mediul urban.

De prea multe ori am auzit că ”trebuie stârpiți”, sunt ”invazivi”, ”dăunători”, ”nevaloroși”, ”murdari”, ”cerșetori”, ”transmit boli”, ”fac mizerie”, ”distrug clădiri”, ”se înmulțesc ca șobolanii”, ”ce caută în oraș?”, ”de ce nu dorm în parc?”, ”de ce nu se duc în pădure?”
Noi, oamenii, am domesticit această pasăre și am introdus-o cam în toate așezările omenești. Noi, prin domesticire – constrângeri, recompense, manipulări genetice – i-am deformat comportamentele natural sănătoase. E foarte prolific fiindcă oamenii i-au oferit condiții de înmulțire pe toată perioada anului, pentru a-i putea mânca puii. Porumbelul nu înnoptează în parcuri și nu trăiește în păduri, preferă clădirile fiindcă seamănă cu habitatul strămoșului său, porumbelul de stâncă (Columba Livia). Face mizerie fiindcă a fost obișnuit să cuibărească în același loc, pentru ca oamenii să-i poată recolta mai ușor valoroasele excremente.
Porumbelul a fost prețios mii de ani, a fost făcut simbol, a fost făcut erou. Câtă vreme a fost folosit în multiple feluri. Apoi s-au găsit alternative la funcțiile lui și a fost abandonat. Capacitatea lui de a se adapta a început să deranjeze. Oamenii au uitat că l-au domesticit și adus în așezările lor. Cei mai mulți nu vor să-și asume nicio responsabilitate, nu doresc, de altfel, conviețuirea cu cele mai multe dintre speciile animale. Au început să-l ucidă, nu pentru a-l mânca, ci fiindcă îi deranjau. Și îi deranjau pentru toate simbolurile pentru care au pretins că l-au prețuit vreodată: pentru libertatea de a exista, pentru loialitate, prietenie, pentru că solicită empatia și asumarea responsabilității”.